Eckhart Tolle spune, „Relațiile există pentru a te face conștient, nu fericit.” Știu despre ce e vorba. Am rătăcit pustiul spiritual ani de zile. Într-un pustiu sterp de separare, fragmentare, negare a lumii și superioritate de sine („Sunt mai luminat, mai trezit, mai conștient, mai liber de ego, mai dezvoltat spiritual decât tine, un simplu muritor!”).
Revenind la relații umane reale, împământate, promiscue, intime, am simțit viața ca pe o adevărată aventură. Relațiile au început să scoată la suprafață toate acele lucruri pe care încercasem să le evit, să le suprim sau să le ascund în mine de-a lungul anilor. Tot ceea ce nu se încadra în imaginile „vieții spirituale, perfecte a unei persoane luminate”. Mi s-a arătat iar și iar, cu durere și umilință, că nu sunt „gata”, că nu există „sfârșit” în nimic, că energiile „neluminate” încă se dezlănțuiau în mine. Acestea au fost energii pe care nu le-am acceptat în mine. Își doreau lumina, tânjeau după îmbrățișări și relații de familie în imensitatea a ceea ce sunt eu.
Dureroasă și umilitoare, această călătorie m-a condus la o eliberare și o ușurare uimitoare. „Duhoarea iluminării” (cum o numește Marianne Kaplan) nu poate suporta creuzetul unei relații oneste. Clișee de genul: „eu nu sunt acolo”, „există doar conștientizare”, „am depășit sentimentele umane”, „totul este perfect”, și „aceasta este doar proiecția ta”, pur și simplu nu rezista asta, atunci când persoana iubită stă în fața ta, cerând o atitudine onestă, blândă, fără nici o bla-bla, atitudine cordială. Ea vede prin tine în toate jocurile tale. Și te încurajez să te intalnesti față în față cu tot ce apare la moment, atunci când stați impreuna. Ea vrea să fie CU TINE, nu conceptele tale spirituale inteligente. Nu ai unde să te ascunzi. Nu ai unde să fugi.
Vă mulțumesc tuturor: femei puternice, inteligente, frumoase, care m-au învățat să iubesc, să ascult, să primesc, să fiu în armonie. Această călătorie nu se va termina niciodată…
Jeff Foster